• Tehnici moderne şi revoluţionare de finisare şi protejare a suprafeţelor de toate tipurile prin tratarea acestora cu substanţe inteligente de tip nanotehnologie/nanobionic, pe bază de SiO2 şi TiO2, care asigură impermeabilitate, efect anti-static şi anti-UV, rezistenţă crescută la stress termic şi acţiunea corozivă a factorilor chimici, proprietatea de a se auto-curăța și de a fi ușor de curățat prin metode nepoluante și ieftine.
Acoperirile nanotehnologice reprezintă un succes al tehnologiei moderne în reproducerea unor structuri și procese naturale din lumea vie. În cazul acoperirilor nano, se utilizează pentru replicare în mediu artificial fenomenul denumit “Efect lotus”: florile și frunzele de lotus au o suprafață cu structură specială, care modelează și orientează picăturile de apă astfel încât acestea iau formă sferică, antrenează impuritățile și se scurg de pe suport, generând practic un proces de autocurățare.
Finisarea suprafețelor cu produse nanotehnologice se realizează prin tratarea acestora cu soluții de consistență lichidă sau păstoasă, ce conțin nano particule (oxizi de siliciu sau oxizi de titan) în combinație cu anumite componente anti-adezive. În timpul aplicării, particulele nano se ordoneaza „inteligent“ în rețele uniforme, datorită energiei statice produse prin frecare în timpul manevrei mecanice de acoperire. Particulele de legatură se așează pe suprafață și se interconectează într-o structură omogenă. Următoarea etapă a acestui proces de „auto-organizare“ o reprezinta formarea unui nou strat de nivel molecular, cu proprietati comparabile cu ale sticlei (transparență, rezistență), care apară suprafața de acțiunea factorilor din mediul exterior, devenind practic o parte a acesteia datorită proprietăților de fixare ale stratului anterior. Ultimul strat, cel al componentelor anti-adezive, se orientează catre exterior si face posibil așa-numitul efect “lotus”.
Avantajele oferite de acoperirile de tip „nano”:
– Impermeabilitate față de apă (hidrofobicitate);
– Prevenirea și combaterea depunerilor de tip anorganic (praf, calcar, oxid de fier, poluanți industriali) sau organic (hidrocarburi, compuși generați de organisme vegetale și animale);
– Grosime extrem de redusă a stratului protector (3-4 µm), ceea ce îi conferă invizibilitate și conservă valoarea estetică a suprafeței tratate;
– Transparență totală în stare uscată, chiar mărită prin prevenirea acoperirii cu apă meteorică (ploaie, gheață, ninsoare);
– Structură ecologică, lipsită de efect poluant;
– Proprietatea de a se auto-curăța și de a fi ușor de curățat prin metode nepoluante și ieftine;
– Efect antistatic, deci anti-contaminare cu pulberi;
– Stabilitate față de acțiunea razelor UV și IR;
– Stabilitate și rezistență față de stressul termic;
– Stabilitate și rezistență față de acțiunea chimică a factorilor corozivi;
– Durabilitate și stabilitate pe termen lung;
– Creșterea proprietăților aerodinamice ale suprafeței tratate;
– Rezistență față de acțiunea microorganismelor (mucegai, alge, ciuperci);
– Neutralitate chimică și capacitatea de a se păstra ca suprafață inertă în contact cu produsele alimentare.
Acoperirile de tip “nano” sunt aplicabile practic pe orice tip de material, indiferent de structura, duritatea sau porozitatea acestuia:
– sticlă transparentă sau mată și alte suprafațe de tip vitrat;
– piatră și structuri minerale naturale similare pietrei (beton, ciment, lianți solidificați);
– marmură prelucrată prin șlefuire și cristalizare;
– ceramică de toate tipurile, atât neprelucrată cât și smălțuită;
– caroserii auto/moto/velo și ale mijloacelor de transport feroviar, cu toate părțile lor componente, indiferent de material (metal, polimeri, sticlă);
– carcasa și mobilierul ambarcațiunilor maritime;
– suprafețele exterioare ale aeronavelor;
– material textil absorbant sau impermeabilizat prin cauciucare, în toate formele de prelucrare și utilizare
– oțel inoxidabil;
– argint și metale prețioase;
– lemn neprelucrat, lemn furniruit sau lemn lăcuit/vopsit;
– material plastic și polimeri de tip PVC etc